Comunicarea – mijloc viabil de diminuare a aresivităţii în mediul şcolar

De-a lungul timpului problematica agresivităţii şi a comportamentelor derivate din acest  segment afectiv a ţinut trează preocuparea psihologilor, sociologilor, criminaliştilor şi, nu în ultimul rând al cadrelor didactice. Cu toate acestea, emoţiile negative manifestate prin diferite conduite au luat o tot mai mare amploare şi varietate de prezentare din partea individului, în general, multe modele cultural-paideice promovate pe diferite căi sunt purtătoare a unor atitudini care întreţin opinia că cei agresivi pot fi puternici şi pot obţine tot ceea ce doresc.

Fenomenul agresivităţii şcolare este unul extrem de controversat, asupra căruia se încearcă schimbarea opticii, identificarea cauzelor şi a factorilor care declanşează, dar mai ales întreţin astfel de conduite şi cel mai mult „tratarea” tendinţelor indezirabile şi distructive. Opinia faţă de acest comportament complet dezagreat este una în plină schimbare; numeroşi specialişti au atras atenţia că agresivitatea manifestată în mediul şcolar nu reprezintă doar o abatere semnificativă de la media apreciată drept corespunzătoare mediului socio-educativ, ci mai ales constituie un semnal, un feedback atât din partea cadrului didactic, dar mai ales a elevului. Agreerea către un comportament
sancţionabil de către profesori şi superiori constituie un indice valid asupra disconfortului resimţit de elev în faţa unei sarcini trasate sau a unor condiţii (cerinţe din partea profesorului, manieră de predare şi ascultare, impunerea anumitor activităţi etc.) care crează un vădit disconfort psihic şi emoţional pentru şcolarul în cauză.

Comandă aici!