ARTA DĂRUIRII

Autor: psiholog Elena Porea 

Dăruind ne asiguram o viață adevărată. Este important să ştim să dăruim. În fiecare zi ne preocupă starea de bine personală și ne gândim cum să primim aprecieri, daruri, iubire. Deși primind simțim senzații echivalente cu fericirea, acestea nu reprezintă adevărata fericire. Cea mai mare fericire este să dăruiești din tot ce ai material și spiritual.

Vă rog să vă puneţi acum întrebarea: „Mi-am dat oare astăzi libertatea să dăruiesc din inima?”. Puneți-vă această întrebare în fiecare seară timp de 14 zile.

Cât și ce dăruim, ne arată cine suntem! Cu cât dați mai mult cu atât primiți mai mult!

Emanuel Kant spunea „acționează întotdeauna astfel încât să folosești umanitatea atât în persoana ta cât și în persoana altuia, totdeauna în acelaşi timp ca scop și niciodată ca mijloc”.

Să dăruiești este comoara vieții tale!

O poveste întăreşte adevărul acestei afirmații.

Un om ajunge la poarta Raiului și înainte să intre, îl roagă pe Sf. Petru să-i arate cum și de ce suferă cei care au ajuns în Iad. Sf. Pertu a deschis ușa unei încăperi mari, a văzut o masă întinsă cu multe feluri de mâncare, savuroase și apetisante. De o parte și de alta a mesei erau mulți oameni care aveau linguri din lemn cu cozile foarte lungi și de aceea nu puteau mânca și erau tare nefericiți. Apoi omul nostru a fost dus în Rai. Acolo într-o încăpere la fel de mare, cu o masă întinsă și la fel de bogată, oamenii aveau tot linguri cu cozi foarte lungi, dar erau foarte fericiţi.

Întrebând pe Sf. Petru cum de sunt oamenii așa fericiți, acesta i-a răspuns că oamenii au învățat să dăruiască și se hrănesc unii pe alții.

Poate vă întrebați de unde ştiau cât să dea celuilalt, pentru a nu fi prea mult sau prea puţin. Ceea ce dai din inima e de la Dumnezeu, iar El niciodată nu dă prea mult sau prea puţin, ci atât cât este nevoie.

Dacă găsești în inimă ce poți să dăruiești, fă-o! Dacă nu găsești, mai bine nu dărui!

Pentru a conștientiza puterea fericirii în interiorul nostru și pentru a recunoaşte senzațiile ce o face prezentă, propun un exerciţiu:

Vă rog să vă întoarceți privirea în stânga sau în dreapta, în față sau în spate, oriunde vă vine și unde întâlniți o persoană. Indiferent că o cunoașteți sau nu, dăruiți-i acesteia un zâmbet din tot sufletul. Acum întoarceți-vă în poziția inițială, închideți ochii, respirați adânc, relaxați-vă puțin și încercați să puneți pe ecranul mental chipul persoanei căruia i-ați zâmbit. Cum este chipul interlocutorului?

Acum îndreptați-vă atenția spre voi și observați-vă. Ce senzații simțiți în tot corpul? În ce situații ați mai avut aceste senzații? Cu ce emoții le asociați?

Faceți acest exercițiu în fiecare zi timp de câteva momente, dăruind un zâmbet oricărei persoane îți iese în cale și veți constata că în timp veți face asta permanent, iar viața vi se va schimba.

Un zâmbet poate face minuni în ceilalți, dar și în noi! E un dar mic cu un efect mare!

În fiecare zi mergem la serviciu sau la școală pentru a ne face treaba până terminăm programul. La sfârșitul zilei ne simțim epuizați și împovărați. De cele mai multe ori spunem: „Of, ce viață nefericită trăiesc! Toată ziua muncesc pentru alții și nu fac nimic pentru mine!”.

Suntem canalizați spre a ne face datoria, nu spre a ajuta. Astfel lipsa satisfacției muncii ne face nefericiți. Dacă ne facem munca cu profesionalism dar lipsită de umanism,funcționăm ca un computer. Dar suntem oameni! Omul este conștient atât de ceea ce poate dărui dar mai ales de ceea ce primește.

Scopul vieții noastre este fericirea. Dar oare ce ne face fericiți cu adevărat? Bogățiile materiale? Frumusețea fizică? Succesul profesional?

Pacea interioară este cea care ne face cu adevărat fericiți. Atunci întrebarea care se pune este cum ajungem să dobândim liniștea interioară? Cum ajungem să trăim în echilibru, diseminând pacea și liniștea comunității în care trăim?

Începeți voi să dăruiți, fără să așteptați ca celălalt să facă primul pas!

Dăruind dragoste și compasiune celorlalți, îi vom face să se simtă iubiți și înțeleși. Astfel ne cultivăm pacea interioară și fericirea, asemeni roadelor pământului: întâi sădești sămânța, o uzi, îi afânezi pământul, o ocroteşti și apoi o cultivi. După toate aceste operații, mai târziu primești roadele. Nu poți schimba nici măcar ordinea etapelor, dacă vrei să ai recolta finală.

Poți să te trudești o viață întreagă pentru a urca în vârful piramidei succesului. Dacă faci totul doar pentru tine, când ai ajuns sus și ești singur, primul lucru pe care îl vei face este să te arunci de acolo.

Adevărata fericire este să dai întotdeauna mai mult decât te aștepți să primești !

 Bibliografie:

  1. Antony Robins ,, Puterea Nemarginită”- Ed.Amaltea 2002

  2. Daniel Goleman ,, Alchimia Emoțională”- Ed. Curtea Veche 2002

  3. Aurelian Burciu ,, Sporirea performanțelor individuale”- Institutul Delphy 2003

Comments are closed.