DEPRESIA – ”TRISTEȚEA SUFLETULUI”?

Prof Univ. Dr Nicolae Cosmovici

Lect. univ. Dr Lăcrămioara Mocanu

                                                                             Oana Mihaela Vestale

Reacțiile la anumite evenimente, adesea sub diferite forme pot fi cele mai frecvente cauze ale depresiei; aceste pierderi pot fi evidente: pierderea unei ființe dragi, sau mutarea în altă casă (în principal pentru copii), sau mai puțin evident, a deziluziilor din punct de vedere profesional. Scăparea de sub control a unor angajamente pot cauza sentimente de neajutorare, disputele domestice şi financiare sunt dificultăţi importante ce cauzează depresia. Alte cauze ale depresiei sunt condițiile climatice, cum ar fi vremea înnorată sau cea de ploaie, singurătatea și sentimentele antisociale.

Depresia a fost recunoscută ca tulburare încă din antichitate: o dovedește papirusul Ebers din Egiptul antic (1550 Î.Hr.), unul din cele mai vechi documente medicale din lume; în acest papirus, este descrisă o” tulburare” de mâhnire (descurajare) severă, echivalentă cu definiția modernă a depresiei.

Tulburarea depresivă este o boală care afectează corpul, starea de spirit și gândurile. Ea influențează modul în care o persoană mănâncă, alterează somnul, modifică maniera de percepere a celor din jur și a persoanei în cauză.

Pe lângă referirile la depresie pe care le întâlnim în literatură, observăm și mulți filozofi, politicieni, actori, scriitori sau oameni de știință au suferit de-a lungul vieții lor de perioade de depresie.

Deși în ultimii ani s-au făcut descoperiri majore cu privire la cauzele și tratamentul acestei tulburări, o mare parte din populație consideră încă depresia ca fiind ”o stare mentală” din care poți ieși cu ”un pic de voință”, cu diverse tratamente naturiste sau câteva vorbe bune din partea prietenilor.

Oricât de bine intenționați ar fi familia, prietenii sau cunoștințele, trebuie să înțelegem că depresia este o boală ce trebuie tratată cu seriozitate de către un medic psihiatru sau/și un psihoterapeut. Desigur, familia și prietenii joacă un rol important în susținerea emoțională a persoanei cu depresie, astfel încât implicarea lor în tratarea persoanei cu depresie (prin participarea la anumite ședințe de psihoterapie, prin întâlnirea cu medicul psihiatru etc.) poate fi de mare ajutor.

Însă refuzul de a căuta – accepta – primi ajutor specializat (refuz ce izvorăște din frica de stigmatizare, orgoliu, prejudecată de tip ”va trece de la sine” sau lipsă de informații), nu face altceva decât să agraveze boala și să crească riscul de suicid.

De asemenea, deși tratamentele naturiste precum și o dietă sănătoasă pot fi folosite ca adjuvant în tratarea depresiei, ele nu reprezintă o soluție și nici nu pot înlocui tratamentul adecvat al acestei tulburări de natură psihică (tratament medicamentos și/sau psihoterapie).

În tratarea depresiei trebuie să se țină cont de:

  • severitatea tulburării;

  • riscul de suicid;

  • opțiunile pacientului (cu privire la psihoterapie etc.);

  • modul de viață al pacientului (condiții de trai, familie, alte relații sociale etc.);

  • personalitate;

  • comorbiditatea cu alte tulburări psihice;

  • prezența/absența unor boli somatice.

 

Care este diferența între o perioadă de tristețe și depresie? Când trebuie să mă adresez unui psiholog/psihiatru/psihoterapeut?

Cu toții avem în viață perioade în care, din cauza unor evenimente neplăcute, schimbări, dificultăți, ne simțim triști, obosiți, lipsiți de ”chef”. În general, însă, aceste perioade sunt scurte și nu interacționează cu funcționarea de zi cu zi (persoana continuă să meargă la serviciu, să se ocupe de treburile zilnice, să se întâlnească cu prietenii/familia, să participe la alte activități sociale etc.).

Însă, pentru o persoană care suferă de depresie, o astfel de perioadă de tristețe, descurajare, oboseală, durează mai mult de 2 săptămâni, timp în care viața socială și ocupațională este afectată de starea psihică:

  • persoana în cauză nu mai merge la serviciu/nu mai dă randament la locul de muncă;

  • este tristă în majoritatea timpului/simte că nu se mai poate bucura de nimic;

  • se simte obosită, lipsită de energie;

  • simte că nu mai are puterea și dorința de a discuta/de a se întâlni cu prietenii sau alte persoane apropiate;

  • petrece mai mult timp stând (în pat), iar activitățile obișnuite nu îi mai fac plăcere;

  • îi este foarte dificil/nu reușește să își îndeplinească sarcinile zilnice;

  • poate fi iritabilă (se enervează mai repede și mai ușor decât înainte);

  • își manifestă tristețea cu ușurință, chiar și în cazul unor probleme minore (ex. plânge din diverse motive);

  • nu mai are grijă de ea (în cazul unei femei: nu se mai machiază, nu își mai îngrijește părul/unghiile, etc);

  • mănâncă mai puțin/mai mult decât de obicei – nu mai are poftă de mâncare;

  • suferă de insomnii (nu poate să adoarmă/se trezește mai devreme decât de obicei etc.) sau are coșmaruri;

  • prezintă probleme de concentrare (nu reușește să fie atentă la anumite lucruri, să ia decizii, are probleme cu memoria etc.).

Deși persoana în cauză își dorește să iasă din această stare, nu reușește să găsească soluția adecvată.

Depresia nu este așadar o problemă de voință, în cauzele depresiei fiind implicați mai mulți factori printre care și factori de natură biologică și genetică.

În abordarea psihologică a unei persoane care suferă de o tulburare depresivă, trebuie să avem în vedere faptul că persoana suferă din cauza unor sentimente de inutilitate, incapacitate, vinovăție, singurătate, neajutorare, descurajare sau teamă.

Depresivul poate acuza diverse probleme, cum ar fi dureri de stomac, dureri de cap care îl determină să gândească la posibilitatea unei boli somatice grave. Aceste probleme scad în intensitate/dispar cu tratamentul adecvat, însă ele vor fi corect investigate de către medic pentru a se elimina orice posibilitate a unei tulburări somatice.

 Care sunt cauzele depresiei? Cine face depresie?

Depresia este în general cauzată de interacțiunea mai multor factori: factori genetici (existența în familie a unei persoane care a suferit de depresie), factori biologici (neurotransmițători), factori psihologici (evenimente de viață stresante - divorț, moartea unei persoane apropiate, probleme de familie etc.), factori sociali (pierderea locului de muncă) sau factori ce țin de dezvoltare psihoafectivă a persoanei (evenimente de viață traumatizante pe parcursul dezvoltării).

Aproximativ 2-3% din populație suferă de un episod depresiv major, raportul femei - bărbați fiind de 2:1 (de două ori mai multe femei decât bărbați). Pentru persoanele care au suferit un episod depresiv, riscul este de 50% de a suferi un al doilea episod.

Depresia poate apărea la orice vârstă (inclusiv în copilărie), însă vârsta medie de debut este de 40 de ani. Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă (în special la bărbați) și cu apariția problemelor de sănătate sau/și pierderea persoanelor apropiate.

Unul din riscurile cu care se confruntă un depresiv este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu o tulburare depresivă care nu se adresează unui specialist sfârșește prin a se sinucide, văzând în această fie o scăpare, fie o autopedepsire (persoana considerând că nu merită să trăiască sau că e o povară pentru alții, se simte vinovată, etc.).

”Dezordinile” mentale: depresia este de obicei centrul unor tulburări mentale cum ar fi: depresia maniacală (tulburări bipolare), depresia clinică, depresia endogenă, depresia neuronală sau reactivă, depresia atipică, depresia psihotică, tulburări afective sezoniere.

Factori de risc în depresie

Anumiți factori cresc riscul de depresie. Dacă o persoană are o rudă de gradul întâi, cum ar fi tatăl sau mama, cu depresie, riscul de apariție a depresiei la persoana respectivă este de până la trei ori mai mare decât în populația generală.

Alți factori de risc pentru depresie sunt:

  • afecțiuni cardiace în trecut, precum boala arterelor coronare;

  • o afecțiune severă, continuă (cronică), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul sau durerea cronică;

  • probleme maritale;

  • consumul de alcool sau droguri;

  • administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele pentru îndepărtarea durerii sau steroizii etc. .

 Modalități de ajutorare a unei persoane cu depresii

Este important pentru o persoană cu depresie ca cei din jurul ei să aibă o atitudine suprtivă și încurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodată depresie este dificil să înțeleagă cât lipsit de speranță și de descurajat se poate simți cineva cu această afecțiune.

Ca și alte afecțiuni, depresia necesită tratament, timp și răbdare.

În cazul în care persoana cu depresie decide împreună cu medicul psihiatru că este nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate în considerare în alegerea medicamentului cel mai indicat:

  • cunoașterea efectelor secundare ale medicamentului;

  • informarea medicului în legătură cu toate medicamentele curente și toate medicamentele administrate în prezent;

  • persoanele în vârstă pot avea nevoie de doze mai mici și poate fi nevoi de o perioadă de timp mai îndelungată până ca medicamentul să intre în acțiune;

  • medici vor trebui să monitorizeze evoluția pentru a determina dacă un medicament anume este eficient la persoana respectivă;

  • din momentul în care persoana începe să se simtă mai bine, poate fi nevoie de  continuarea tratamentului pentru o perioadă 7-15 de luni sau mai mare, pentru a scădea probabilitatea apariției unui nou episod de depresie;

  • unii oameni pot necesita tratament câteva luni până la câţiva ani, în timp ce alții au nevoie de medicație pentru restul vieții, în special cei care au avut mai multe episoade de depresie majoră.

Unii oameni cu depresie nu continuă administrarea tratamentului antidepresiv sau îl iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele să fie luate în continuare așa cum au fost ele prescrise, chiar și după ce simptomele au dispărut pentru a se prevenii recăderea sau agravarea simptomelor depresive.

Bibliografie:

  1. Beck, A. T., (1972): Depression: Causes and Treatment. Philadelphia: University of Pennssylvania Press;

  2. Hallowell, Edward M; John J. Ratey (2005). Delivered from Distraction: Getting the Most out of Life with Attention Deficit Disorder. New York: Mallantine Books;

  3. Mayberg, Helen, îm Scientific American, volume 17;.

  4. Spitzer RL, Kroenke K, Williams JB, (1999) Validation and utility of a self-report version of Prime-MD: the PHQ primary care study. Primary Care Evaluation of Mantel Disorders. Paţient Health Questionnaire. JAMA, 282:1737-44

  5. Todose, F., Tudose, C., Dobranici L., (2002): Psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Ed.” InfoMedica”, Bucureşti

  6. HTTP://www.depressiontreatmentnow.com/bioelectric_medicine.pdf

  7. http://www.depression.com

 

 

Comments are closed.