DIABETUL ŞI HIPERGLICEMIA – DOUĂ STUDII DE CAZ

Autor: Dana Farcaşanu

„Numai o viaţă scurtă ne este acordată, şi fiecare ar trebui să-şi  pună întrebarea: cum aş putea să-mi investesc puterile mele astfel,încât să aducă cel mai mare folos? Cum aş putea face mai mult pentru slava lui Dumnezeu şi pentru folosul semenilor mei? Căci viaţa numai atunci are valoare,când este folosită pentru ajungerea acestor scopuri”.

E.G.WHITE - „Sfaturi pentru sănătate”

Cuvinte cheie: Hiperglicemie, diabet

Introducere:

Timp de generaţii, atât diagnosticarea cât şi tratarea diabetului şi sindromul hipoglicemic, au fost scufundate în mlaştina erorii, ignoranţei şi superstiţiei,uneori chiar de către cei care se cred şi se pretind experţi în aceste domenii. Boala nu vine la întâmplare. Toate bolile se datorează încălcării legilor naturii în vreun fel, într-o perioadă din viaţa unei persoane.

În vremurile trecute, a ţi se pune diagnosticul de diabet era cam acelaşi lucru,cu a afla că suferi de lepră: odată ce te îmbolnăveai, rămâneai bolnav pe tot restul vieţii.

Ce este, de fapt, diabetul? Nu este  o boală ereditară?

Diabetul apare atunci când organismul devine incapabil să utilizeze glucoza (o glucidă), din sânge. Aceasta se datorează deficitului de insulină – hormon secretat de către pancreas, care are rolul de a introduce glucoza din sânge în interiorul celulelor şi de a stimula utilizarea ei de către celule. Celulele neprimind în interiorul lor glucoza, trimit un semnal de alarmă creierului, care va mobiliza rezervele de glucoză ale organismului şi va comanda deversarea lor în sânge. Rezultatul este creşterea concentraţiei glucozei în sânge (glicemia) până la cote periculoase. Există 2 tipuri de diabet. Tipul I afectează aproximativ 5% din totalul diabeticilor. Cei care suferă de acest tip de diabet sunt în general slabi, fiind foarte rar obezi. Este o boală ereditară, care debutează cel mai adesea în copilărie sau în tinereţe şi de aceea mai este cunoscută şi sub numele de „diabet juvenil”. Întrucât aceşti diabetici nu pot supravieţui fără insulină, denumirea oficială a acestui tip de diabet este astăzi „diabet zaharat insulino-dependent” (DZID) sau DZ1.

Diabetul de tip II este diferit din mai multe puncte de vedere. Cunoscut şi sub numele de „diabet cu debut la maturitate” sau de „diabet zaharat insulino-independent secundar” (DZII), frecvenţa sa este mult mai mare. Se estimează că în România există între 800.000 şi 1.000.000 de diabetici. Spre deosebire de cei cu diabet de tip I , majoritatea celor suferinzi de diabet de tip II au insulină din belşug în organism în momentul diagnosticării bolii.

Material şi metodă

Am luat în studiu 2 cazuri de pacienţi diagnosticaţi cu DZ2: primul un pilot în vârstă de 51 de ani, al doilea, un antrenor de box în vârstă de 36 de ani. Ambii au acceptat să-şi modifice stilul de viaţă şi regimul alimentar, fiind evaluaţi la începutul studiului, la 8 săptămâni de la începerea studiului şi la 16 săptămâni.

Cazul 1: Un pilot în vârstă de 51 de ani, cu un mod de viaţă relativ dezordonat, concretizat prin program de muncă neregulat, stres şi supraalimentaţie, a optat la recomandare medicală să-şi modifice regimul alimentar fiind diagnosticat cu DZ2. La începutul regimului, nivelul glucozei în sânge a fost de 310 mg/100 ml a jeune (dimineaţa pe nemâncate). El a adoptat o dietă frugală cu 160 g hidraţi de carbon, 90 g proteină şi 60 g grăsimi, limitându-se la numai 2 mese pe zi, ultima terminându-se înainte de ora 3 după amiază. Majoritatea alimentelor folosite erau zarzavaturi de culoare verde şi fructe din categoria celor permise diabeticilor (mere acre, kiwi, grapefruit, piersicile, afine). A evitat deserturile, alimentele rafinate cu multe calorii dar fără fibră, sucurile de fructe şi băuturile de tip cola.

Cazul 2: Un fost boxer în vârstă de 36 de ani, actualmente antrenor de box, diagnosticat cu DZ2, s-a decis să-şi schimbe modul de viaţă: în general mânca dezordonat, consuma mari cantităţi de dulciuri rafinate (până la 1 kg de ciocolata pe zi) şi mari cantităţi de băuturi răcoritoare de tip cola. Făcea până la 4 ore de antrenamente fizice pe zi (culturism) şi consuma mari cantităţi de aminoacizi (suplimente alimentare). La un control de rutina i s-a depistat o tensiune arterială de 240/140 mm Hg şi o glicemie de 570 a jeune. La recomandare medicală a trecut la un regim bazat pe salate, verdeţuri şi fructe de mare, refuzând restricţiile de cantitate şi înlocuind cei 6 litrii de cola băuţi pe zi cu omologul cu îndulcitori artificiali ai băuturii respective. A continuat cu regimul antrenamentelor şi cu consumul în mari cantităţi de aminoacizi. A acceptat medicaţia antihipertensivă, dar a refuzat-o pe cea antidiabetică.

Rezultate:

Re-evaluare la 8 săptămâni

Cazul 1: Sănătatea pilotului s-a îmbunătăţit rapid, iar în 8 săptămâni nivelul glucozei în sânge a jeune i-a coborât la 130 mg/100 ml. După 16 săptămâni de regim, nivelul a fost în mod constant sub 100 mg/100 ml.

Cazul 2: La 8 săptămâni nivelul glucozei în sângele antrenorului de box a scăzut până la 250 mg/100 ml. iar la 16 săptămâni nivelul glicemiei s-a stabilizat la 160-180 mg/ml. În acest moment a acceptat administrarea de antidiabetice orale, care au dus în cele din urmă la normalizarea glicemiei.

Concluzii

Cazurile de mai sus evidenţiază faptul că o dietă uşoară poate avea succes la pacienţii cu forme simple de DZ2 care se datorează mai ales excesului de glucide din alimentaţie.

Pacienţii trebuie să înţeleagă faptul că regimul respectiv trebuie urmat practic în tot restul vieţii lor, nu doar până la normalizarea glicemiei.

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.”

Bibliografie

  • “Tablete de stil de viaţă”: Haus Dietil, Aileen Ludington, Editura: Viaţă şi sănătate,2006.

  • “ Diabetul şi sindromul hipoglicemic”: Agatha M. Thrash,Facp Calvin L. Thrash, M.D. Editura : Alege viaţa, Publiching Bucureşti 2005.

Comments are closed.