PROFESORUL ȘTEFAN MINOVICI VĂZUT PRIN OCHII CONTEMPORANILOR SĂI

Autor: Mihaela Clara Fodor

Profesorul  Ștefan Minovici a  născut la Râmnicu Sărat, în 18 iulie  1867. Este al șaselea copil în viață al soților Ștefan și Sofia Minovici și primește numele bunicului și a tatălui, Ștefan. La vârsta de șapte ani (1875) urmează în Brăila cursurile Școlii comunale Nr. 1 sub îndrumarea unchilor.

În 1882 își urmează fratele la București și continuă cursurile gimnaziale începute la Brăila la liceul Sf. Sava. După absolvirea examenului de bacalaureat, în 1887, urmează cursurile universitare la Facultatea de Științe din București la secția fizică-chimie. În 1889, fiind un tânăr muncitor și interesat de știință este răsplătit cu prima sa reușită în plan profesional fiind numit la sugestia doctorului  I.C Istrati - preparator la cursurile de fizică și chimie la liceul Sf. Sava.

Ulterior, domnia sa obține titlul de licențiat în științele fizico-chimice, a plecat apoi la Berlin unde s-a înscris la Universitatea din acel oraș și, în urma unor strălucite studii profesorul Ștefan Minovici, a obținut titlul de doctor în chimie.

Reîntors în țară profesorul desfășoară o activitate vastă în domeniul specialității sale reușind în scurt timp să se facă cunoscut atât în cercul apropiaților săi, cât și în cercurile de oameni de știință și intelectuali.

Una din primele realizări ale profesorului Ștefan Minovici este organizarea laboratorului catedrei de chimie analitică.

Activitatea științifică a profesorului a fost destul de rodnică și laborioasă. A funcționat ca chimist legist pe lângă Ministerul de Justiție timp de 16 ani, unde a dat dovadă de calitățile sale științifice. În decursul profesoratului a predat cursul de analiză chimică, calitativă, cantitativă, biologică și toxicologică.

În acest scop, s-a ocupat mai întâi cu studiul analitic și sintetic al colestinei, substanță importantă în organismul animal, emițând și o ipoteză asupra rolului său fiziologic ca strat protectoral al substanței nervoase. S-a mai ocupat și cu analiza toxicologică, contribuind prin cercetările sale la stabilirea precisă a localizării unor otrăvuri în organism, în special a arsenicului și a bariului.

Profesorul Ștefan Minovici posedă o serie de publicații științifice menite să îmbogățească literatura didactică și să ducă la organizarea unor servicii publice cu caracter științific, după cum se observă din numeroasele titluri și lucrările de valoare.

Chimistul moare pe neașteptate la 29 decembrie 1935, la Pitești, în urma unei hemoragii cerebrale.

În scrisoarea sa testamentară, redactată în 1933 lasă un îndemn generațiilor tinere:

„Ridicați-vă prin viața spirituală care înalță și prin jertfă care înnobilează. Ca să nu greșiți, ascultați întotdeauna de glasul conștiinței, conștiința e sufletul și sufletul e divin”.

Omagiu profesorului  Ștefan Minovici

La data de 30 noiembrie 1913, acum aproape 101 ani, apare la Bucureşti o broșură: „Omagiu profesorului – Ștefan Minovici –amicii și elevii recunoscători” –în format mare (A4), însumând 32 de pagini. După pagina de gardă urmează o fotografie de atelier ce-l înfățișează pe profesor în smoking, sprijinit ușor de un birou de lucru. Urmează o notiță biografică, urmată de funcțiile și misiunile sale internaționale, precum și o listă a publicațiilor sale. Scopul broșurii se relevă din „Apelul Comitetului de inițiativă”: ea este practic cronică banchetului organizat în onoarea profesorului doctor Ștefan Minovici drept simbol al recunoștinței pentru înfăptuirea înființării și egalizării învățământului farmaceutic românesc, prin legea din aprilie 1912, inițiată de către cel sărbătorit. Pentru eminențele sale calități, având o activitate intensă, științifică, câțiva foști elevi și asistenți din laboratorul de chimie analitică au luat inițiativa de a sărbători printr-un banchet distinsa personalitate a profesorului Ștefan Minovici.

În același timp, trimit câte o înștiințare diferiților colegi, proprietari de farmacii, rectorului Universității, decanului Facultății de medicină pentru a se întruni în Capitală, în seara de sâmbătă 30 decembrie 1912 în marea sală de marmoră a Hotelului Boulevard pentru a-l onora pe sărbătorit cu un Banchet și o lucrare de artă. Fiecare participant trimite câte 30 de lei, sumă care reprezintă contribuția individuală (Banchet și lucrare).

„Banchetul

În onoarea domnului profesor doctor

STEFAN MINOVICI

Ce a avut loc în sala de marmora a hotelului Boulevard din București

În seara de 30 noiembrie 1913”,

titrează cea de-a treia pagină a broșurii, urmat de un „menu” cu tentă umoristică, redactat în franceză, după obiceiul vremii. Identificăm cu plăcere „potage creme nucleo-albuminoidique” – supă-cremă nucleo-albuminoidică, „dindon a la broche Gay-Lussac” –curcan la frigare Gay-Lussac, „paupiettes de merlan a la Mendeleev” sau „tuica antiphlogistica” – toate făcând referire la jargonul specific meseriei în epoca, sau la mari chimiști.

Majoritatea celor invitați răspund fericiți și mândri la această idee de reuniune, ei arătându-și imediat recunoștința și admirația față de Profesor și disponibilitatea de a participa.

S-au consemnat cuvântările ținute la banchet, toate având un ton mai mult decât elogios, precum și cuvântarea de mulțumire a Profesorului. E prezentată chiar și o fotografie ce înfățişează statueta oferită în dar de către participanți, dar și scrisori și telegrame de felicitare și exprimare a regretelor că nu pot participa din partea absenților - de ex. scrisoarea domnului Ștefan Hepites (membru al Academiei Române).

În final este prezentată lista cu cei prezenți la banchet, în ordine alfabetică, în număr de 58 de persoane.

Respectul și admirația pentru personalitatea Profesorului transpar atât din inițiativa de a organiza un astfel de banchet cât și din tonul cuvântărilor și telegramelor, dar mai ales din iniţiativa de a redacta și edita o astfel de broșură omagială.

Concluzionând, lucrarea Omagiu profesorului Ștefan Minovici a avut o mare însemnătate în anul 1913 și a elogiat munca asiduă, intensă a unui om extraordinar, căruia învățământul farmaceutic românesc modern îi datorează existența sa.

Bibliografie:

Omagiu profesorului Ștefan Minovici

Revista de investigare a criminalității anul 1 nr.1/2008 (Repere ale istoriei criminalității românești)

Comments are closed.