STUDIU COMPARATIV AL MORFOLOGIEI ŞI STRUCTURII VEZICII BILIARE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Autori: Rita Cojocaru, Maria NegruAna Maria PintiloaieSebastian Jalbă

Cuvinte  cheie:  vezica biliară, căile biliare, anatomie.

Introducere: Vezica bibiară (Vesica fellea). Mai este cunoscută sub denumirea de  colecist  (gr. Chole=bila ; kistis= sac) Reprezintă componenta principală a aparatului diverticular ce depozitează şi concentrează bila .

Bila – lichid de culoare galben verzuie, gust amar, caracter alcalin secretat de ficat. Este depozitat în vezica biliară, în intervalurile dintre prânzuri şi evacuat în duoden în timpul digestiei, ajutând în procesul de digerare a lipidelor.

Material şi metodă: s-a efectuat studiul comparativ al morfologiei şi structurii vezicii biliare, folosindu-se drept material, conţinutul a trei lucrări de specialitate, aparţinând  unor autori diferiţi:

sursa 1:      Compendiu de anatomie şi fiziologie – G. Mogoş, A. Ianculescu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1976 ;

sursa 2:     Anatomia Omului, V. Papilian, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1979 ;

sursa 3:     Anatomie clinică, I. Albu, R. Georgia, Ed. All, Bucureşti, 2007.

Căile biliare extrahepatice

Cuprind:

- 1. Calea biliară principală

  1. Ductul hepatic comun – rezultă prin unirea a două canale: ductul hepatic drept şi ductul hepatic stâng;

  2. Ductul coledoc – continuă ductul hepatic comun şi se deschide în duoden.

-  2. Aparatul diverticular: vezica biliară + ductul cystic

Anatomia vezicii biliare – studiu comparativ

  1. Dimensiuni şi localizare

- organ cavitar în formă de pară  cu lungime ce variază între 8-10 cm., lărgime de 4 cm şi capacitate de 50-60 cmc;

- aşezată pe partea inferioară a ficatului in fosa biliară, oblic de jos in sus;

-  în funcţie de gradul de umplere poate veni în contact cu peretele inferior al abdomenului;

Rezultate:

sursa  1 - foloseşte termenul de veziculă;

sursa  2 - descrie situaţii în care colecistul e dilatat ajungând la dimensiunile unui cap de copil; alteori e mult retractat;

sursa  3 - pentru punctul de contact al fundului bilei cu peretele inferior al abdomenului se foloseşte termenul de punct cistic;

Anatomie

 Fundul

- rotunjit în forma de fund de sac, constituie extremitatea anterioară a vezicii;

- se află în incizura cistica de pe marginea inferioară a ficatului;

Rezultate:

sursa 1 – descrie fundul ca fiind mobil, acoperit din toate parţile de peritoneu visceral.

sursa 2 – poate fi ptozat sau da ,,vezica in undiţă’’

Corpul

- faţa superioară – aderă de faţa inferioară a ficatului;

- faţa inferioară

  • acoperită de seroasa peritoneală ce vine în contact cu colonul

  • transvers prin ligamentul cistico-colic şi cu prima porţiune a duodenului;

  • poate fi învelit pe toate feţele de peritoneu, rezultând o plică numită

Rezultate:

sursa 2 - prezenţa ligamentului cistico-colic nu este prezentată ca şi obligatorie;

sursa 3 -  ne prezintă ultima parte a corpului (către col) sub denumirea de infundibul.

Colul

- sau gâtul, situat în stânga corpului vezicii, conic, cuprins în ligamentul hepatoduodenal;

- formează extremitatea profundă şi ascutită a vezicii.

- colul este liber şi nu aderă la ficat.

Rezultate:

sursa 1

  • descrie delimitarea colului faţă de corpul vezicii şi de canalul cistic astfel:

  • valvula proximală- delimitează colul de corpul vezicii

  • valvula distală – delimitează colul de ductul cistic.

sursa 2

  • colul „desenează” un traiect în forma de S italic;

  • descrie suprafaţa superioară ca fiind neregulată prezentând o serie de

  • umflături, cea mai mare aflându-se în partea dreaptă purtând denumirea de bazinet, iar în stânga prezintă un nod limfatic numit nodul lui Mascagni

Ductul cistic 

  • împreună cu vezica biliară formează aparatul diverticular al căilor biliare extrahepatice;

  • continuă vezica biliară deschizându-se în ductul coledoc;

  • măsoară 3-4 cm lungime şi 3-4 mm calibru

  • este sinuos, porţiunile dilatate alternând cu porţiuni îngustate (în mijlocul ductului).

  • mucoasa canalului prezintă nişte plice ce conferă ductului un aspect spiralat – valvulele lui Heister.

Rezultate:

sursa 1 – foloseşte termenul de canal cistic;

sursa 2

  • dimensiuni între 3,5 - 4,5 cm;

  • valvulele lui Heister apar sub denumirea de plica spiralis, apărând ca şi formaţiune specifică pentru colul vezicii, care doar se continuă în prima parte a ductului cistic;

sursa 3 – între colul vezicii şi ductul cistic nu există limită precisă, in timp ce sursa nr. 1 descrie prezenţa unei valvule distale ce delimitează colul de ductul cistic.

Structura vezicii biliare

Tunica seroasă – învelişul extern al vezicii format din peritoneu visceral;

  • pe faţa inferioară – prezintă peritoneu visceral;

  • pe fata superioara - se află ţesut conjunctiv lax.

  1. Tunica musculară

  • alcatuită din ţesut conjunctiv şi ţesut muscular neted;

  • fibrele musculare apar în fascicule dispuse circular, oblic şi longitudinal;

  1. Tunica mucoasă

  • învelişul interior, prezintă în profunzimea tesutului glande mucoase;

  • prezintă o serie de pliuri; în urma întinderii peretelui unele dispar, altele nu;

Rezultate:

sursa 1

  • Tunica musculară - este prezentată sub denumirea de tunică conjunctivomusculară, cu fibre musculare dispuse plexiform;

  • Tunica mucoasă – pliurile mucoasei apar sub denumirea de areole;

sursa 2

  • Tunica seroasă - prezintă  dedesupt un  strat subseros  dezvoltat;

  • Tunica musculară – prezintă de fapt o consistenta fibromusculara.

  • Tunica mucoasă - glandele mucoase apar sub denumirea de Glandele lui Luschka.

sursa 3 – celor trei tunici  li se adaugă patura subseroasă  intre tunica seroasă şi cea musculară.

Concluzii:

  1. Structura căilor biliare explică mecanismul de scurgere al bilei. Fluxul biliar este dirijat de variaţiile de presiune din arborele biliar, coordonate cu acţiunea sinergică a structurilor sfincteriene şi contracţiile căilor biliare. Bila secretată continuu de ficat coboară prin ductul hepato-coledoc. În perioadele interdigestive ea nu ajunge în duoden datorită sfincterului Boyden-Oddi şi nu se reîntoarce în ficat datorită presiunii de secreţie. Bila se acumulează în ductele biliare şi când ajunge la o anumită presiune trece prin ductul cistic în vezica biliară. În perioadele digestive se eliberează hormonul colecistokinină ce duce la expulzarea bilei în duoden prin contracţii ale vezicii biliare. Tulburarea acestui mecanism sinergic, duce la instalarea disinergiilor biliare, ce constituie un capitol important al patologiei digestive.

  2. Literatura de specialitate nu este perfect unitara in descrierea vezicii biliare si nici privitor la nomenclatura diferitelor parti ale ei. Exista de asemeni divergente intre anatomisti privitoare la structura vezicii biliare – unii descriu 3 tunici, altii 4.

Bibliografie:

  1. Compendiu de anatomie şi fiziologie – G. Mogoş, A. Ianculescu, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1976;

  2. Anatomia Omului, V. Papilian, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979;

  1. Anatomie clinică, I. Albu, R. Georgia, Ed. All, Bucureşti, 2007.

Comments are closed.