Autori: Lenuța Albu, Ramona Cobuz, Duta, Raluca Trufanciuc, Denisa Tenovici
Intoducere: toxocaroza (Larva Migrans Visceralis) este o boală produsă de prezenţa în diverse organe a formelor larvare a unor paraziţi naturali proveniţi în special de la animalele domestice: Toxacara canis (de la câine), Toxacara cati (de la pisică).
Boala a fost descrisa pentru prima dată de Beaver în 1952. Toxacaroza este frecvent întâlnită la copiii mici, între 2 şi 5 ani, nefiind excluse nici celelalte grupe de vârste sau adulţii; apare în special la persoane provenite din mediul rural, la persoane care vin în contact cu animalele sau care prezintă geofagie.
Paraziţii adulţi ai Toxocara trăiesc în intestinal subţire ai câinilor şi pisicilor şi îşi elimină ouăle în mediul extern odată cu fecalele animalelor. Ouăle eliminate devin ambrionare şi infestante în condiţii favorabile de mediu (umiditate minim 85 % şi temperatură între 15 % şi 30 % C); pot fi ingerate în special de copiii care se joacă pe suprafaţa solului.
Ajunse in organismul uman, larvele părăsesc ouăle, străbat pereţii tubului digestive şi se opresc în ficat sau alte organe (plămân, creier, glob ocular).
Manifestări clinice: simptomatologia toxocararozei este specifică unei boli grave, iniţial greu de diagnosticat., de la forme asimptomatice (cele mai frecvente), la forme severe (în special la copii):
manifestări generale: febră, anorexie, astenie, scădere ponderală;
manifestări digestive: greţuri, vărsături, hepatomegalie, splenomegalie;
manifestări pulmonare: tuse, wheezing;
erupţii cutanate, alergice;
simptome oculare: scăderea acuităţii vizuale, strabism, endoftalmie;
manifestări din partea SNC: convulsii, pareze.
Epidemiologie:
În România nu există date statistice privind infestarea cu larve de toxocara, acestea fiind raportate sporadic.
În lume, există studii care arată că sunt infestaţi 15,2% din crescătorii de câini din Marea Britanie, 2,8% din populaţia SUA şi Marea Britanie, 86% din copii din Santa Lucia (Caraibe).
Având în vedere potenţialul sever al afecţiunii şi dificultatea stabilirii diagnosticului, este necesară respectarea măsurilor de profilaxie:
scăderea prevalenţei infecţiei la câini , prin tratarea lor periodică;
împiedicarea contaminării mediului înconjurător cu ouă de Toxocara canis (excluderea câinilor din locurile de joacă ale copiilor);
îmbunătăţirea igienei şi educaţiei sanitare, supravegherea copiilor pentru a nu introduce în gură pământ şi a nu se juca cu căţeii mici (sub 6 luni).
Investigaţii
teste biologice;
teste imunologice specifice pentru diagnostic: determinarea anticorpilor specifici IgG prin tehnica ELISA, Ouchterlonz, testul imunoprecipitării (test de înaltă specificitate pentru diagnosticul toxocarozei);
metode imagistice pentru decelarea infiltratelor tisulare;
biopsia, în special cea hepatică, evidenţiază larvele sau debriurile larvare-este test de certitudine.
Tratament: se folosesc medicamente antihelmintice: Albendazolul, Thiabendazolul, Mebendayolul, Dietilcarbamayina.
La bolnavii cu manifestări alergenice şi în formele grave, se recomandă corticosteroizii.
Prezentarea cazului
Copilul A.B. , sex bărbătesc , în vârstă de 2 ani şi 6 luni, se internează în luna ianuarie 2005 pentru precizarea etiologiei unei hipereozinofilii.
Istoricul bolii: cu 2 luni înaintea internării, copilul a efectuat o hemogramă în ambulatoriu în vederea efectuării adenoidectomiei, moment în care s-a constatat prezenţa hipereozinofiliei sanguine (43 %) şi a leucocitozei (14500/mm3). Ulterior, tot în ambulatoriu a repetat de mai multe ori hemograma la diferite laboratoare şi de fiecare dată s-a constatat leucocitoză şi hipereozinofilie sanguină.
Antecedente heredo-colaterale: genitori tineri, sănătoşi; 1 soră de 10 ani sănătoasă.
Antecedente personale fiziologice: al II-lea copil născut la termen, in maternitate, prin operaţie cezariană, alimentat natural 4 luni, diversificat la 4 luni, înţărcat la 9 luni, în prezent alimentat de la masa adultului, dezvoltare fizică şi psihomotorie normala pe etape de vârstă.
Antecedente personale patologice: repetate infecţii de căi respiratorii superioare, tratate ambulatoriu.
Condiţii de viaţă: locuinţă în mediu rural, în curte copilul se joacă cu câinii.
Examenul Obiectiv : evidenţiază un copil de 2 ani şi 6 luni, cu G =13,5 Kg, T=100 cm, cu stare generala bună, apetit capricios, tegumente moderat palide, obstrucţie nazală, respiraţie orală, pulmonar stetacustic normal, AV = 112 b/min, zgomote cardiace bine bătute, ritmice, abdomen suplu, nedureros, ficat palpabil la 2,5 cm sub rebordul costal, splina nepalpabilă.
Investigaţii:
hemograma reparată evidenţiază constant leucocitoză şi hipereozinfilie sanguină;
examene coproparazitare repetate negative;
exudat faringian, nazal negative;
radiografie pulmonară - fără modificări;
ECHO abdominal-ficat diam AP lob stâng 3,2 cm , lob drept prerenal 9 cm, contur regulat, structură omogenă;
splină ax lung 7,6 cm, structură omogenă;
examenul oftalmologic releva relaţii normale.
Din datele anamnestice, ale examenului obiectiv şi ale investigaţiilor paraclinice am reţinut următoarele: leucocitoză cu hipereozinofilie sanguină la un copil antepreşcolar, cu stare general bună, cu hepatomegalie uşoară, provenit din mediul rural care a venit în contact cu câinii.
Pentru precizarea diagnosticului clinic si diferential am avut în vedere cauzele de hipereozinofilie sanguină:
Cauze neparazitare:
Leucemia cu eozinofilie - pe care am infirmat-o datorită absenţei sindromului infiltrativ adenohepatosplenomegalic, absenţei blaştilor în sângele periferic, seria eritrocitară şi trombocitară normale.
Boala Hodgkin - exclusă datorită absenţei adenopatiilor tumorale, examene imagistice fără modificări.
Cauze parazitare:
Trichineloza-exclusă prin absenţa febrei, edemelor faciale, mialgiilor, manifestărilor digestive
Sindromul Loffler ascaridian-absenţa manifestărilor pulmonare, examen radiologic pulmonar normal
Chistul hidatic fisurat\rupt, ECHO abdominal, examen radiologic pulmonar normale,
Toxocaroza-posibil având în vedere persistenţa hiperleucocitozei şi hipereozinofiliei, provenienţa din mediul rural, contactul cu câinii.
